Noaptea Galeriilor 2014

Anca Poterașu Gallery 6 Loc pe harta

str. Plantelor, nr.56, sector.2
0744.342.944
contact@ancapoterasu.com
http://www.ancapoterasu.com

Galeria Anca Poteraşu  este un spaţiu dedicat artei recente şi contemporane, care se concentrează  pe susţinerea şi promovarea iniţiativelor artistice şi a proiectelor curatoriale româneşti.Începînd în 2009 proiectul spațiului alternativ Little Yellow Studio cu scopul de a da o notă personală expozițiilor de grup și tematice, a performance-urilor și a dialogurilor interactive, Anca Poterașu a marcat în Mai 2011 momentul de trecere de la o formulă alternativă, la una oficială, de la un proiect de studio, la unul de galerie.În prezent, galeria are în portofoliu 11 artiști: Adriana Jebeleanu, Dan Raul Pintea, Donald Simionoiu, Eeva Kukoonen, Florin Mitroi, Gheorghe Rasovszky, Lea Rasovszky, Irina Botea, Nicu Ilfoveanu, Teodor Graur, Zoltan Bela și își propune să îi introducă în circuitul artei internaționale.Galeria Anca Poterașu și-a propus să fie activă pe scena internațională  pentru a crește vizibilitatea și accesibilitatea artei contemporane românești pe piețele de artă internaționale, dar și pentru a încuraja cooperarea culturală și dialogul intercultural.







Nicu Ilfoveanu - Titlu de lucru 1: Valerica - Eau de Vie, Titlu de lucru 2: Jurgis Lemaire vs Christophe Baltrusaitis

20:00 - 04:00

Artist: Nicu Ilfoveanu

Curator: Anca Mihulet


La începutul unui text scris în 1995 despre prezenţa duo-ului Fischli & Weiss în pavilionul Elveţiei, la Bienala de la Veneţia, Bice Curiger vorbea despre copiii născuţi duminica (Sonntagskinder) și starea de bine care îi caracterizează încă de la naștere; pentru ei, lucrurile par mai simple și mai liniștite, la fel cum le-au găsit la venirea lor pe această planetă, o condiţie care îi înconjoară pentru restul zilelor . În timp ce noi, „oamenii din timpul săptămânii“, cu toate dorinţele şi dificultăţile zilnice, suntem condamnaţi să îndurăm uşurinţa existenţială, aproape inexplicabilă a „oamenilor de duminică“.

În urma cu câṭiva ani, Nicu Ilfoveanu a început să  îl fotografieze pe Valerică, un personaj colorat, încadrabil iconografic în bestiarul lumii rurale din România. Rezultatul acestei cercetări vizuale este extrem de dens ṣi merge în două direcţii – una a organizării informaṭiei vizuale ṣi a armoniei totale ṣi una a tentaţiei pentru legende, istorie ṣi fabule. Poveṣtile lui Valerică, închipuirile lui se răsfrâng în fotografiile lui Nicu Ilfoveanu, astfel încât copacii care cresc în dezordine pe marginea râului din sat devin o densă pădure amazoniană, rănile de pe frunte se transformă în semne ale puterii, iar costumul extra-large asortat cu un tricou găurit de femeie pare extras din ultima colecṭie "back to nature style" a lui Christophe Lemaire.  Atunci când vorbea despre bestiarul romanic, istoricul de artă lituanian Jurgis Baltrusaitis îṣi imagina modul în care geniul apare într-un mediu confuz, în momentul în care elementele de regulă ignorate sunt prinse împreună. Există o uniune secretă  de forṭe, care atunci când colaborează, generează  imagini neaṣteptate, demonstrând că transferul se întâmplă prin obiecte mici, nesemnificative.

Valerică este reprezentantul unui situaţii intime care pentru unii este socială, pentru alţii este spectacol al lumii, dar care provine din nevoia de identificare, de trasare a similarităţilor dintre ceea ce este înăuntru şi ceea ce este în afară, dintre sine şi celălalt, de regăsire într-un spaţiul mental al atracţiei, unde regulile nu există, iar dacă există, ele trebuie încălcate. Criticalitatea discursului identitar a redus la tăcere multe manisfestări vizuale care erau introduse în cărţi pe poziţii de inferioritate, pentru a justifica canonul supra-impus.

Nu a fost nici pe departe vorba despre estetizarea ruralului sau a primitivului, nu a fost nicio încercare politically correct de abstractizare a conţinutului uman, a fost o permutare iconologică bazată pe teoria imago mundi. Pentru a susţine demonstraţia, Nicu Ilfoveanu a pregătit o succesiune de diapozitive care combină fragmente din istoria artei din secolul al 15-lea - cum ar fi capodopera lui Botticelli „Nașterea lui Venus“ sau portretul unui anonim realizat de Tiţian - cu atitudinea duminicală a lui Valerică. În faţa Venerei, Valerică este un bărbat necunoscut, puţin timid, însă întors dintr-o bătălie sângeroasă; pentru Valerică, Venera poate fi doar o femeie frumoasă care pluteşte dezbrăcată pe o scoică gigantică. Însă este ceva în privirea lor care te face să crezi că s-au născut duminica. Şi este aşa de bine, pentru că nu sunt deloc plictisitori.





Eveniment NAG

In spatele casei

20:00 - 04:00

Artist: Iulian Bisericaru

Curator – Irina Toma

Lucrările lui Iulian Bisericaru oferă o perspectivă neglijată,  în mod voit poate, de ochiul uman. Ironic și ludic în același timp, artistul impune observatorului o poziție critică asupra urmelor societății industriale, protejând conștiincios latura estetică. Mediul sufocat de noxe este vitalizat de oxigenul experienței estetice, asigurându-se astfel supraviețuirea semnificațiilor.

Povestea spațiilor industriale abandonate începe înaintea nașterii artistului. Finalul ei este incert. Incert, pentru că restructurarea spațiilor presupune atât distrugere, cât și modernizare. Este mai degrabă o reflecție a acordului dintre cerințele sociale, economice și administrative, pe de-o parte, și aspirațiile celor care le creează, pe de altă parte. Lucrările lui Iulian Bisericaru ilustrează tocmai ambiguitatea acestui proces de regenerare a spațiului industrial. 

Edward Soja, renumitul urbanist american propunea adaptarea spațiului la prezent, prin căutarea armoniei dintre istoria acestuia, contextul social actual și o reinterpretare specifică  a posibilității de continuare a acestei istorii. Construită pe acest ideal, expoziția „În spatele casei“ dorește materializarea acestei utopii prin resemnificarea funcționalității unui spațiu abandonat. 

Casa lui Vasile, situată în aceeași curte cu Galeria Anca Poterașu, este un cămin abandonat, de unde au plecat, pe rând, copiii lui Vasile și nevasta lui. În cele din urmă, chiar și el a renunțat. Transformarea casei în spațiu expozițional aduce în prim plan critica propusă de lucrările lui Iulian Bisericaru vizavi de iresponsabilitatea față de mediul înconjurător. Imaginarul pictat de Iulian va realiza în timp real ceea ce pictural doar sugerează: reinterpretarea obiectivelor unui spațiu productiv abandonat și readucerea lui în realitatea socială prin recontextualizare.

Dacă elementele de compoziție sunt epilogul imagistic al unei morți anunțate a spațiilor cândva productive pentru industria grea, cele picturale invită la luarea în considerare a funcționalității acestor spații. În lucrarea ”The backyard”, privitorul este confruntat cu nașterea unui spațiu al relaxării rezutat din griurile postindustrialului. Panoramele toxicității mediului sunt conturate prin tușe de neon, de la roz la verde. Alternarea acestora cu spații amorfe, ale căror linii nu se disting și a căror dispersie este sugerată de un punct de culoare, duce la crearea unor dinamici contrastante, care subliniază artificialitatea impusă mediului natural. În acest fel, Iulian Bisericaru crează structuri picturale autonome, aproape abstracte.

Spațiul postindustrial românesc este memoriul unei istorii utopice, care inventa fezabilitatea extinderii industriale masive. Istorie care continuă, distopic, prin abandonarea structurilor degradate, care nu mai sunt productive pentru scopul în care au fost create și nu sunt sustenabile. Transformarea spațiului este însă posibilă. Atât pictural, cât și social. Istorie care continuă, ideal, în casa lui Vasile unde reutilizarea unui spațiu al abandonului va spori atenția asupra impactului obiectelor pe care le creem, atât la nivel individual, cât și la nivel comunitar.

Irina Toma (n.1989) traieste si lucreaza la Bucuresti. Este absolventa a Facultatii de Filosofie, Bucuresti unde in present este masterand in cadrul programului Istoria si Circulatia Ideiilor Filosofice. 

Iulian Bisericaru (n. 1987) trăiește și lucrează în Sibiu. A absolvit Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca (RO), departamentul de pictură, unde în prezent este doctorand. 

Selectie expozitii: "STARTPOINT Premiul Romania", Victoria Art Center, Bucuresti, (RO) 2012, Expo Transilvania, Cluj, (RO), 2012, "Fata Talk", Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, (RO) 2012, Galeria "Mirionima ", Macerata, (IT), 2009, Galeria" Del Fuorni ", Macerata, (IT), 2009. "Omul", Galeria "X-Future", Sibiu, (RO) 2007. A beneficiat de rezidente in Italia, a luat premiul STARTPOINT" România, 2012 și premiul juriului Expomaraton de la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, 2012.