BRASOV

Partener principal
Strada George Cosbuc
0268471438

Eroul introspectiv

INSTALATIE
Program:
18:00 - 03:00
Tip eveniment:
Exclusiv NAG
Perioada expozitie:
08/27/2016 - 08/27/2016
 

O primă întrebare: cine este tânărul zâmbitor din fotografie? Cum a impresionat el secolul XX? Poate cu nimic, poate cu o contribuţie fundamentală ce este numai acum revelată. Copilul orfan care a luptat să supravieţuiască, adolescentul moral ce şi-a căutat rostul în lume de unul singur, tânărul militar al şcolii navale din Constanţa, fericitul soţ, tată, bunic, constructorul de tunele, deschizătorul de lumi… Avatarurile lui se relevă lent în urma unui laborios proces analitic, fiind imperceptibil interconectate. El este bunicul meu. ,,Istoria” legendei sale reconfigurate este subiectul acestor conuri de lumină. Puzzle-ul reconstituie parcursul unor întreruperi jalonate de hightlight-uri semnificative: Momentul 2 Decembrie 1929, Momentul 7 iunie 1953, Momentul 5 Octombrie 2010… date aleatorii în parcursul temporal, însă mitice în istoria unei familii. Momente surprinse de lentila atentă a aparatului foto, au încremenit pentru noi cei rămaşi în urmă, un pelerinaj necesar, genealogic, biografic. Între timp, nostalgia a preluat locul memoriei, compunând în tihnă cuiburi de lumină obiectivă în deschiderea cărora putem studia spectrul unei vieţi comprimate în camera obscură a unui turn. Spectrele trecutului se relevă în tangoul nesfârşitelor instanţe deschise. Bunicul scormonea măruntaiele muntelui pentru a găsi lumina de partea cealaltă. Construia viaducte. Punea aripi în cer. Biografia sa este un monument al eroismului unui individ care a refuzat să cedeze în faţa disperării. A reuşit cu o delicateţe şi abilitate demne de un roman rus, să evite atât pieirea în cel de-al doilea război mondial, cât şi înregimentarea în orice formă de colaboraţionism a fostului regim comunist, fiind un neobosit călător. Revoluţia din ’89 îl surprinde la Braşov, apărând blocul alături de alţi bărbaţi împotriva neaveniţilor, chiar şi în seara de Crăciun. Crescându-mă şi-a asumat şi rolul de tutore alături de mama şi bunica, cu aceeaşi delicateţe şi lipsă de intruziune care îi stătea în caracter. M-a învăţat nenumărate lucruri bune în viaţă, printre care să joc şah, să fac ţuică şi să vorbesc cu oamenii. Spre finalul vieţii era strigat ,,bunicule” de copii din cartier şi deseori le aducea bomboane sau mici cadouri de sărbători. A murit singur la spitalul judeţean Braşov, o altă victimă a unui sistem bolnav şi corupt. Însă momentele încapsulate aici îi aparţin lui Cornel, omul, soţul, părintele, bunicul, eroul introspectiv, cel care a condus sigur pe sine soarta unei familii, a unei epoci. El este artizanul şi actorul acestor iluminări. Rolul meu ca artist se restrânge la a da frâu liber unei promisiuni…