Lăpușeanu nr. 7-9
0752550184
uapiasi@gmail.com

UAP_între trecut și viitor

ARTE PLASTICE
Program:
19:00 - 01:00
Tip eveniment:
Vernisaj la NAG
Perioada expozitie:
09/30/2016 - 10/14/2016

Expoziția UAP_between past and future (UAP între trecut și viitor) prezintă lucrări de pictură recente, o instalație și un video realizate de trei membri activi ai Uniunii Artiștilor Plastici (UAP): Claudiu Ciobanu, Rodica Crîșmaru și Felix Aftene, toți reprezentanți ai tinerei generații de artiști figurativi Iași. Artiștii selectați au avut misiunea de a reflecta asupra Uniunii Artiștilor Plastici ca instituție sau de a prezenta amintiri sau trăiri personale legate de asociația artiștilor.  Această abordare a fost generată de istoria spațiului expozițional și de admirația personală față de o ideologie asumată de uniunea artiștilor timp de aproape 90 de ani. În pregătirea expoziției, artiștii au reflectat asupra propriului rol ca membru al UAP și ca artist în general, ceea ce a condus la o abordare profund subiectivă și autoreflexivă a temei expoziției.

Claudiu Ciobanu a conceput o serie de trei tablouri alcătuind un autoportret, care are ca leitmotiv banda Möbius,  o buclă neorientabilă din hârtie pe care artistul o așază meticulos în jurul gâtului. Ciobanu utilizează banda Möbius ca simbol manifest al continuității UAP, variind doar prin cuvintele înscrise pe bandă: bread (pâine), breath (suflu) și breadth (spațiu). Capul artistului este înclinat, ochii îi sunt închiși și banda ascunde parțial orice fel de expresie a chipului, dar cuvintele invită privitorul să participe la trăirile și percepțiile pictorului, transmițând gândurile sale personale în legătură cu UAP. Pe fiecare bandă, artistul a scris, în limba engleză, câte un cuvânt care definește ceea ce alții cred că reprezintă UAP, ceea ce artistul însuși consideră că înseamnă uniunea și ceea ce ar trebui să fie aceasta. Primul tablou conține cuvîntul bread (pâine), care reprezintă nevoile materiale, simbol al hranei, dătător de forță, siguranță socială și certitudine a supraviețuirii, în timp ce, în al doilea tablou, breath (suflu) derivat din rădăcina latinească animus și anima – este semantic purtătorul vieții, sufletul și spiritul sau inspirația divină. În ultimul tablou, Ciobanu combină primele două cuvinte în breadth (spațiu), însemnând întindere sau lărgime, dar și mărinimie sau generozitate –  aluzie la UAP ca spațiu comun larg deschis creativității, care face posibilă crearea de lucrări și expoziții fără niciun fel de restricții.

Dipticul Archive in white / Archive in black (Arhivă în alb / Arhivă în negru) de Rodica Crîșmaru reprezintă modul în care artista concepe spațiul galeriei în care sunt expuse lucrările sale. Ca privitori percepem o dublă expoziție, întrucât tablourile din tablouri, denumite arhivă, se văd a fi expuse în spațiul unei galerii, multiplicând perspectiva. Vedem un autoportet nud al artistei, care pare constrânsă de spațiul expozițional, privind copleșită chiar în ochii privitorului, cu o expresie plină de teamă. Observăm vulnerabilitatea artistei, a cărei persoană pare să devină irelevantă în raport cu pictura expusă, o sursă discursivă ce devine parte dintr-o memorie colectivă și socială.

 

Instalația Needle Birds (Păsări pe ace) face aluzie la practica de a proteja monumentele arhitectonice sau sculpturile expuse în spațiul public prin montarea de țepi pentru a împiedica accesul păsărilor. Plasând porumbelul în centrul atenției, Crîșmaru răstoarnă mecanismul social, întrucât acum pasărea este cea protejată de obiectele ascuțite. La fel ca Archive in white / Archive in black, Needle Birds simbolizează corelația dintre spațiul galeriei (acele) și artistul și opera sa (porumbelul). Crîșmaru sugerează astfel funcția de protecție și promovare a UAP atunci când organizează expoziții pentru membrii săi. Artistul reflectă la înscrierea UAP în mecanismele specifice ale sistemului artei în general, care sunt inevitabile pentru construirea unei cariere artistice, dar care pot limita artiștii, ca și instituțiile, în a se exprima liber.

La fel ca Ciobanu și Crîșmaru în lucrările expuse, Felix Aftene este el însuși protagonistul unei recente lucrări video, Memory Space (Spațiul memoriei). Mascat ca arlechin, artistul traversează spațiul unui interior, care este chiar studioul său, pus la dispoziție de UAP din 2002. Pe măsură ce se deplasează, artistul investighează urme ale memoriei, vizibile în obiectele care fac parte din diferite secțiuni ale studioului său, precum și din diferite etape ale carierei și fațete ale personalității artistului. În această călătorie simultană prin spații reale și fictive, mișcarea spațială întrupează o căutare intensivă a identității, o explorare a experiențelor. La această descoperire contribuie masca arlechinului. Ca simbol al artisticului, mascarada îi permite artistului să își descrie interioritatea fără a se revela pe deplin. Într-o astfel de transformare, Aftene caută o formă de congruență între înfățișarea sa exterioară și dispoziția interioară. Această echilibrare a forțelor interioare devine evidentă atunci când protagonistul își șterge într-un final masca și chipul artistului reapare, purtând încă urmele arlechinului, urme ale unei interiorități complexe care este revelată și care devine parte din prezentul artistului. Memory Space reflectă asupra amplei noastre vieți interioare, asupra împletirii continue între conștient și inconștient. Lucrarea ne arată complexitatea artistului, a cărui operă este caracterizată de aplicarea unei game largi de tehnici: Felix Aftene este artist de performance și video, sculptor și pictor. Complexitatea genurilor abordate îl obligă să lucreze în serii extinse. Tablourile expuse, The Taxidermist (Taxidermistul) și Intimate Space (Spațiu intim), pot fi descrise drept cadre din înregistrări video anterioare sau din serii care explorează spații diferite, dar aceeași identitate a persoanei artistului.

Exemplaritatea atelierului sau a studioului ca spațiu colector și ca reflexie a poziției sociale a artistului reprezintă de obicei expresia exterioară a modului în care acesta se vrea a fi perceput, în timp ce  Memory Space relevă o confruntare mai personală cu realitatea profundă a artistului. Investigarea vieții interioare a artistului caracterizează, de asemenea, lucrările prezentate de Crîșmaru și Ciobanu, care ne prezintă UAP drept cadru protector într-un sistem în care este nevoie de spațiu de exprimare. Fiecare dintre lucrările expuse indică o căutare identitară, având ca rezultat contemplarea rolului artistului în societate și în sistemul artei, acolo unde susținerea din partea UAP în rolul său de comunitate artistică și de promotor al colaborării și schimbului reciproc este esențială, în prezent dar și mai mult în viitor.

_______________

Felix Aftene (născut în 1972 la Vaslui, stabilit în Iași, România) este pictor, sculptor, artist video și de performance. A urmat studii artistice la Academia de Arte „George Enescu” din Iași, absolvind în 1996. A expus în galerii private și instituții publice, pe plan național și internațional. Din 2012 este președinte al U.A.P.R. filiala Iași, iar în prezent pregătește o teză de doctorat despre scenografia artelor plastice și spațiul media, din care fac parte lucrările expuse.

Claudiu Ciobanu (născut în 1984 la Bârlad, stabilit în Iași, România) a studiat arte plastice, arte decorative și design la Facultatea de Arte și Design a Universității „George Enescu” din Iași și la Universitatea din Salamanca; a obținut diploma de master în arte în 2009. Ciobanu a expus în galerii private și în instituții publice din țară și din străinătate.

Rodica Crîșmaru (născută în 1988 la Chișinău, Republica Moldova; stabilită în Iași, România) a studiat la Facultatea de Arte și Design a Universității „George Enescu” din Iași. În 2015 a obținut diploma de master în arta picturii. Începând din 2008 a participat la expoziții în țară și în străinătate.