str. Apicultorilor nr.1
0746686683
biancabaila@yahoo.com
Ce se întâmplă în MOI? Transformări inconstante, fără importanţă socială, la fel ca viaţa ta. Este în plină mişcare, condamnat la perisabilitate, bolnav şi fragil, figurine care se prăbuşesc, care se refac, la infinit, în alte locuri, în alţi indivizi, cu care relaţionăm. MOI te face conştient de imaginea obiectelor intime dispărute, o recuperare (extragere) aproximativă a lor din fluxul continuu al memoriei. Eşti (parţial) un filtru pentru imagini. Care sunt imaginile tale interiore? O imagine care te emoţioneaza; una ruşinoasă despre care nu vrei să afle nimeni. Fii măcar o dată umil faţă de străinul de lângă tine. Nu încadra niciodată imaginea. Foloseşte un indicator, un băţ rupt dintr-un gard, pixul din buzunar, cu care indici instinctual o direcţie unde ar putea exista o posibilă imagine-obiect-artă, din jurul tău, din jurul celorlalţi. MOI este într-un provizorat perpetuu, supus loviturilor, omniscient şi aleator. Accelerator de imagini mişcate. Imaginea nu mai este posibilă decât în interiorul (memoria) individului; imaginea nu mai are sens: eşti bombardat cu imagini (avalanşe) care se anihilează continuu. Bruiaj: acustica sentimentelor recente. Majoritatea indivizilor dintr-un spaţiu sunt indiferenţi şi izolaţi, se retrag tot mai mult spre marginea unui plan fără consecinţe; mulţimi dezordonate; imagini molipsitoare. Singurul catalizator e substitutul sintetic – mereu pe line, cu mare viteză, în acceleraţie simţi un sentiment confuz de simpatie pentru pustiu. MOI este un simulator de emoţie. Numai inconştient eşti înafara timpului. În MOI se pot simula emoţii estetice. MOI nu face achiziţii-conservă artă; îţi arată unde găseşti artă în câmpul tău vizual; te face conştient; îţi deschide ochii; te sensibilizează câteva secunde. Tranziţia nu dispare niciodată, doar sistemele sociale, economice, politice se schimbă.
© 2017 ASOCIATIA EPHEMAIR