După expoziția Yvonne Hasan de la MNAC, în care am orchestrat lucrările într-un efect retrospectiv, simt nevoia unei noi simeze, epurată și fluidă, în care rezultatul procesului de creație al artistei să fie mai bine înțeles. Vreau ca procesul de creație să imite devenirea vieții în sine: viața Yvonnei Hasan cu toate detaliile vremurilor în care a trăit și pe care le-a cronicat vizual în opera sa artistică, în scrierile sale, în imaginile țesute, în reliefurile colorate, în colajele și acuarelele sale. Propun să urmărim, în prima expunere a sa într-un spațiu privat al Galeriei Sector 1, cum Yvonne Hasan încapsulează viața proprie într-un jurnal vizual, plin de parfumul epocii. Dacă contextualizăm perioada anilor în care și-a construit laboratorul artistic, ne este mai ușor să ne poziționăm corect față de planul complet al operei sale. Buna prietenă, Nina Cassian, scrie despre lucrările artistei: dincolo de ramele și de limitele lor, aceste obiecte visează și respiră, tinzând să se restituie, să se adaoge naturii din care s-au născut, ceea ce reprezintă unul din rolurile fundamentale ale artei: acela de a îmbogăți preajma existenței noastre cu frumusețe conștientă, valoare și semnificație. Aceste obiecte expuse aici, care visează și respiră, încearcă să ni se destăinuie, atât prin rațiunea autoarei, cât și prin forța lor estetică și particulară. Chiar și inserția din Autoportret este grăitoare, punctând vremurile și idealul frumuseții prin ambalajul reciclat în artă: produs superior - Monalisa, săpunul epidermelor sensibile. Realitatea concretă a artistei, materializatǎ în opera sa, este locul în care se unește gândirea vizuală cu o imaginație perceptivă. Este un loc rece, în care artista este ancorată zi cu zi. Acest loc rece e viața banală, a detaliilor mărunte pe care Yvonne Hasan le transformă ─ cu mijloace artistice și conștiente ─ în artă. Prin „frumusețea conștientă” de care pomenește Nina Cassian, trebuie sǎ înțelegem efortul voit al Yvonnei Hassan de a se sublima în opera sa. A vedea, a înțelege și a fi, unde a fi trebuie ghidat spre a fi imaginat și a fi perceput, prima dată de artistă, apoi de noi - privitorii.