„Tiles and Tiles” pornește de la o cercetare artistică întreprinsă de Roberta Curcă în ultimii doi ani, referitoare la practica de finisare a fațadelor sau a construcțiilor utilitare din spațiul public cu plăci de ceramică în perioada comunistă. Folosirea pieselor și a dalelor ceramice în arhitectura postbelică nu este specifică doar spațiului românesc, iar documentarea Robertei urmărește, printre altele, influențele internaționale ale ceramicii Joo create de arhitectul și designerul italian Giò Ponti în anii ’50. Acestea reverberează în spațiul socialist și pe teritoriul românesc, unde mozaicul sau placajul ceramic au devenit omniprezente în sfera urbană - pe fațadele instituțiilor, ale blocurilor de locuințe, în pasajele pietonale sau stațiile de metrou - cât și în cea rurală, pe clădiri publice sau case decorate cu motive geometrice și compoziții inspirate de arta populară. Interesul artistei pentru aceste piese nu este doar istoric sau strict optic, el nu decurge neapărat dintr-o nostalgie post-comunistă, ci este strâns legat de aprecierea lor ca opțiune arhitecturală și de condiția lor prezentă, afectată de degradare și distrugere. Din impulsul de recuperare și de salvare a ceva încă existent într-o oarecare măsura, Roberta colecționează fizic din diverse zone ale țării plăci disparate de ceramică deja desprinse și digital fotografii centralizate în arhiva online a paginii eponime de Instagram @tile.and.tiles, realizată în colaborare cu Jakub Charousek, facilitând o prezervare subiectivă și participativă a acestui patrimoniu neclasat ca atare. Expoziția de față prezintă lucrările create de Roberta Curcă în raport cu această tradiție arhitecturală. În ele, artista își apropriază limbajul și mecanismele vizuale specifice compozițiilor de placaj ceramic în instalații de replici-obiecte și simulări de desene tehnice care recreează procesul de construcție a proiectelor de fațade finisate în acest mod. Totodată, Roberta duce mai departe potențialul structural al acestor elemente în instalații antropomorfe de portrete, autoportrete, sau portrete ale lui Giò Ponti, clasificate astfel în funcție de tipul de plăci folosite. Lucrările curente se înscriu în liniile anterioare de creație ale Robertei, care integrează elemente personale într-un proces de lucru axat pe serialitate, secvențialitate și repetiție, aplicat la nivel de relații spațiale și geometrice, cât și în cercetările sale academice ce vizează diverse forme, elemente și construcții de semnalizare, întâmpinare și marcaj în spațiul public.