În raport cu arta contemporană orașul este un material. Transferul estetic îl fac muzeele galeriile spațiile alternative. Învestirea fizică nu poate fi însă de la început conceptuală. Totul trebuie relaționat de context, atmosferă, de discuții, soluții, impresii. Aceasta pentru că muzeele oferă de multe ori un vid de afectivitate, iar galeriile distrug capacitatea de a lucra liber. Doar spațiile alternative rămân acomodate la practica artiștilor. În trecerea de la instituţiile clasice/oficiale la spațiile practice / exprimentale este nevoie de locuri care să preia în același timp calitățile muzeului și experimentalismul spațiilor alternative. Existența unei kunsthalle / un loc liber funcționând pe baza valorilor muzeale este evident cea mai bună soluție pentru un oraș cu multă artă. După dimensiunea socială, politică, estetică, pentru un oraș o kunsthalle aduce și o dimensiune expansiv utopică. Kunsthalle Bega va îngloba din start această expansiune utopică însă va experimenta și contribuția vizualității la coeziunea socială a orașului.