Salonul de proiecte 14 Loc pe harta

Piggy Bank

19:00 - 04:00
instalaţie

artiști: Daniel Knorr și Coate-Goale

Pentru expoziţia de la Salonul de proiecte Daniel Knorr a conceput o instalaţie, gîndită în funcţie de parametrii spaţiului expoziţional, în cadrul căreia se inserează intervenţia tînărului artist Coate-Goale, instituindu-se astfel un dialog între lucrările celor doi artişti. Păstrînd linia adoptată de Salonul de proiecte, aceea de a incuraja producţia de artă contemporană şi dialogul inter-generaţional, expoziţia de fată prilejuieste întîlnirea şi schimbul de idei între Daniel Knorr şi un artist aflat la începutul carierei.
Obişnuit să destabilizeze convenţiile care reglementează modul de funcţionare a sistemului artei, precum şi cele care marchează cîmpul minat de conflicte al spaţiului public, Daniel Knorr adoptă de multe ori o perspectivă critică, fără a produce însă simple „gesturi” de natură conceptuală, susceptibile de a fi interpretate într-un mod neechivoc. Obiectul găsit/deşeul urban este transformat şi redimensionat de el prin reciclare, recontextualizare, un act menit a indica iminenţa proceselor entropice, semnalînd totodată, cel puţin la nivel utopic, o posibilă deturnare de la finalitatea lui distructivă. Artei îi este atribuită o funcţie reprezentaţională, ea avînd rolul de a declanşa mecanismul de conştientizare a proceselor sociale şi istorice, de a lansa întrebări cu privire la condiţionările culturale şi politice – precum şi presupoziţiile tacite – pe care se sprijină, de pildă, construcţia identităţii naţionale. Daniel Knorr propune un tip de artă realizată în mare măsură de spectator, de public. De multe ori, lucrarea se materializează prin reacţiile, dezbaterile pe care le produce în sfera publică, in mass-media, o decizie cu conţinut polemic adoptată de artist. Aşa s-a întîmplat la Manifesta 7 (2008) cînd spaţiul expoziţional alocat propriei participări a devenit, prin voinţa artistului, spaţiu public, sau, în 2005, la Bienala de la Veneţia, cînd Pavilionul României a fost lăsat complet gol, purtînd urmele expoziţiilor anterioare şi lăsînd spaţiu liber intrebărilor – preponderent incomode – cu privire la construcţia identitară a României, aflată atunci în pragul intrării ei în Uniunea Europeană. Într-o anumită măsură, expoziţia de la Salonul de proiecte se înscrie într-o logică similară: spaţiul expoziţional se transformă în spaţiu de reflecţie, căci ceea ce primează este multitudinea de interpretari posibile – jonglarea cu concepte teoretice şi referinţe culturale, de la „valoarea de expoziţie” a artei pînă la consideraţii privind sistemul capitalist actual – pe care și le construieşte fiecare privitor in parte.
Coate-Goale e interesat de „stabilirea unui dialog urban cu spectatorul”, iar intervenţiile lui în spațiul public schimbă sensurile mesajelor publicitare, atrag atenția asupra stării avansate de degradare a clădirilor vechi sau deplasează configurația simbolică a unor locuri. În alte situații, abordarea lui experimentală se regăsește în interogația îndreptată asupra dispozitivului fotografic: un proiect recent e acela de a transforma țevile găsite oriunde în spațiul exterior (la munte, în oraș – barele de bătut covoare) în obiective foto; în acest fel, „încadrarea e deja făcută”, iar imaginea este rezultatul unui act care suspendă complet implicarea subiectivă a artistului. În expoziția Piggy Bank Coate-Goale aduce expertiza lui în domeniul analizelor de laborator, contribuind la o meditație extinsă asupra legăturilor dintre artă, bani și diverse modalități de evaluare simbolică și reală.