Galeria 26 11

97 e 26 întors.Făceam ieri curățenie și dau să aspir. Nu știu cum am făcut că am atins sărărița cu furtunul și am oprit-o chiar înainte să cadă. Niciodată n-am mai prins-o înainte de răsturnare. Timpul a stat în loc ca eu să mă uit la ea cum cade. Când mă pun din nou în mișcare, era plină. Am aspirat-o. Cu cine o să mă cert? Că prietenă nu mai am. De ce nu răsturnăm niciodată zahărul? (...)

Arătam de 26 ani când am fost în același punct. La 29 mi-am expus aici noile aspirații. Și tot în martie-aprilie. 2010. Acum sunt în aceeași fază. Dar am 33. Un infinit dacă întorci un 3. Galeria asta parcă e mistică, e portalul spre al cincilea univers al meu. E începutul și sfârșitul revoluției acestui ciclu. Îți dai seama că e gata când ceva nou dintr-un alt ciclu se reia și vezi că toate în jurul tău se repetă. Strică. Atunci când ceva se termină nimeni nu-l mai vrea, e ca o stea muribundă. Ai consumat energia, nu mai vrea să se hrănească cu tine. Timpul s-a acumulat și te-a comprimat. Tot ce mi-am propus acum 7 ani am realizat. Sunt în același punct, care e de fapt un cerc, și acum tre’ s-o iau iar de la capăt. Iar o să am de ales dintre două direcții. Ai nevoie de o nouă motivație să știi ce cale să iei. Ce faci, alegi să pleci pe vapor, să faci bani sau rămâi în România și faci artă pe gratis?