Proiectul constă în o serie de 13 lucrări pe suport textil și 2 lucrări pe placi de ceara. Concept: Progresul societății contemporane a continuat să faciliteze traiul individului, nevoile de bază ale acestuia solicitând considerabil mai puține resurse. Această stare de fapt a creat un surplus de timp în rutina umană, aducând cu sine prilejul unei abordări exterioare supraviețuirii, o încercare de îndeplinire a eului. nici erou, nici insectă încearcă să aducă în prim-plan isteria existenței din secolul XXI, generată de nevoia de conciliere a multiplelor fațete și roluri abordate zilnic de fiecare persoană. Îndeplinirea profesională este lipsită de rod în lipsa realizării pe plan personal și familial, iar o viață în care îți lipsesc hobby-urile sau timpul pentru relaxare te adâncește într-o criză existențială. În acest fel viețile noastre sunt un cerc al compromisului care merită făcut, compromisul care validează sinele de astăzi, dar care nu poate garanta onoarea celui de mâine. A nu fi erou este îndepărtarea de ideea de remarcabil, acceptarea senină a futilității procesului și a limitelor individului, fiind de asemenea rareori un scop în sine. Adevărata cheie care rotește motorul societății este teama de a fi insectă. Teama de a cădea sub ștafeta individuala, fie ea o ștafetă indusă sau una indusă. Spațiul mental dintre aceste două concepte este linia de plutire ca cerință minimă a validării existenței, prin obsedarea ideii de progres constant. Acest scenariu dă naștere unui examen asiduu cu praguri de trecere variate, omul justificându-și existența prin a fi mai bun în fiecare azi, decât a fost în fiecare ieri.