1
Fundatia Art Encounters
Strada Take Ionescu nr. 46C Casa Isho Timisoara

Fundația Art Encounters este o instituție culturală independentă, înființată în 2015 cu scopul de a susține arta contemporană din România. Programele demarate de Fundația Art Encounters își propun să joace un rol în consolidarea poziției scenei de artă, sprijinind și încurajând arta, promovând creația artistică, încurajând explorarea diverselor practici artistice, organizarea de expoziții, publicarea de cărți și albume de artă contemporană, dar și susținerea instituțiilor de artă și cultură. Activând la nivel local, naţional, cât și internațional, Fundația funcţionează ca o structură flexibilă, mediind un nou statut al culturii contemporane printr-un dialog constant între artiști și publicul lor. Ea sprijină diversitatea culturală prin popularizarea unora dintre cei mai valoroși artiști români contemporani, dar și prin încurajarea și susținerea tinerelor talente. Valoarea programelor dezvoltate de Fundație nu constă do

Harun Farocki – Ar trebui ca realitatea să înceapă

INSTALATIE


Tip eveniment
DESCHIS si la NAG
Perioada Expozitie
01.10.2020 - 31.10.2020
Curator(i):
Harun Farocki (1944 – 2014) este unul dintre cei mai importanți cineaști germani, cu o operă prolifică de mai mult de o sută de filme, cunoscut datorită vocii sale singulare nu doar în ceea ce privește latura experimentală a abordării imaginii și a montajului, cât mai ales a incursiunilor critice pe care le face în micronarațiunile despre istorie, mentalități și realități politice în măsură să portretizeze procese sau fenomene sociale mai largi, prin intermediul imaginii. În calitate de regizor, scenarist, autor, Farocki a creat o operă cinematografică și artistică greu de încadrat într-un gen singular, de la filme realizate pentru televiziunea germană, la filme de lung metraj prezentate în importante festivaluri internaționale, mai târziu la instalații special concepute pentru spații dedicate artei, care trasează simultan și un nivel autoreferențial și autoreflexiv al filmului, aducând în permanență în prim-plan dialogul dintre imagine și imagine. Expoziția reprezintă o selecție din filmele, video-urile și instalațiile lui Harun Farocki create între anii 1980 și 2014, o parte dintre ele în colaborare cu artista și regizoarea Antje Ehmann (n.1968), alături de care a lucrat de la începutul anilor 2000. Punctul nodal al expoziției îl constituie nu doar deconspirarea multiplelor coduri prin care este programat și instrumentalizat câmpul vizual din care autorul extrage imaginile, ci în special utilizarea montajului ca instrument al gândirii. Montajul, așa cum îl înțelege Farocki, ia adesea forma unor analogii lingvistice, a unor nișe care despart și apropie simultan imaginile, a unor gesturi cu caracter indexical, a unei metafore care înseamnă „transfer”. Imaginea și contra-imaginea, prin repetiție, reevaluare, echilibrare sau completare reciprocă, solicită intervenția privitorului pentru a transforma imaginile în realități politice comprehensibile. Titlul expoziției, inspirat de eseul omonim al lui Harun Farocki din 1988, tradus în limba engleză în 1992, care a stat la baza filmului Imaginile lumii și inscripția războiului [Bilder der Welt und Inschrift des Krieges], sugerează un moment de răscruce, un gest care poate declanșa o turnură a unei situații intolerabile. În mod specific, ce reclamă această sintagmă este blocarea accesului la armele atomice și readuce în prim plan o afirmație a filosofului Günther Anders, care subliniază eșecul Aliaților din al Doilea Război Mondial de a bombarda accesul spre lagărul de la Auschwitz și de a opri viitoarele crime. Ar trebui ca realitatea să înceapă pentru a înțelege ceea ce nu se poate vedea, deși este acolo. Situată în continuitate și în dialog cu cele două expoziții precedente care au avut loc în România dedicate cineastului german (tranzit.ro / Iași, 2018 și Goethe Institut Bukarest, 2019), această expoziție propune câteva secvențe tematice prin care pot fi distilate filmografia și activitatea artistică ale lui Harun Farocki pe o perioadă extinsă de timp: O secțiune tematică a expoziției este concentrată asupra instalațiilor video pe mai multe canale care constituie ceea ce Farocki numea „o arhivă de expresii filmice” sau un „dicționar cinematografic”, bazat pe extrase din istoria filmului, found footage, și pe metoda de alăturare a acestor fragmente, prin soft-montage. O altă secțiune este dedicată filmelor-eseu despre istoria în imagini a lagărelor de concentrare naziste și politica unei noi tipologii vizuale generate de băncile de date și arhivele de imagini operative, care includ „mai multe imagini decât poate cuprinde ochiul”. A treia și ultima secțiune a expoziției urmărește un alt subiect recurent al creației lui Farocki – munca, văzută prin prisma mutațiilor suferite și a valorizării sau reprezentării acesteia în context social-politic.