Expoziția Brain inside(out) semnată Lidó Rico se extinde printr-un performance vestimentar intitulat Disconnected. Prin colecția sa, Mircea Negrilă aduce în fața publicului creații vestimentare prin care ilustrează dependența de social media, subliniind astfel efectele nocive ale utilizării în exces a internetului. Hainele ascund anatomia umană, învăluind-o în forme tehnologizate, iar țesăturile fluide transmit starea dramatică a unei lumi controlate de spațiul virtual. Performance-ul vestimentar Disconnected vine în completarea expoziției Brain inside(out) în care artistul spaniol, Lidó Rico transpune în sculptură regiunile afectate de adicții, dar și consecințele acestora asupra comportamentului și memoriei. Materializarea acestui proiect a fost posibilă datorită colaborării cu neurofiziologul Kuey Y Tseng, de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Rosalind Franklin din Chicago (RFUMS) și cu neurobiologul Jose Luis Ferran, de la Universitatea Murcia din Spania. Inserarea cipurilor și a componentelor electronice în sculpturile care reproduc creierul uman sugerează asaltul tehnologic. Prin faptul că include neuroștiința în proiectele sale, artistul spaniol găsește similarități în interiorul unor câmpuri foarte diverse precum știința și arta și descoperă punctele comune dintre viziunea artistică și cea științifică, anatomică sau morfologică. Mircea Negrilă este student în cadrul programului de masterat Modă, UNArte. Pentru colecția Disconnected l-a avut ca profesor coordonator pe Sergiu Chihaia.

************ We extend the exhibition Brain Inside (out) by Lidó Rico through a fashion performance entitled Disconnected, which will be taking place on the 11th of October, starting from 21:00, as a part of the White Night of the Galleries (NAG). The exhibition Brain Inside (out) will be open to the public at NAG, starting from 19:00 until 2:00. Through his collection, Mircea Negrilă shows the audience fashion creations illustrating social media addicition, emphasizing the negative effects of excessive internet usage. Clothes hide human anatomy, covering it in technologized shapes, whereas fluid fabrics convey the dramatic state of a world that is controlled by virtual space. The Disconnected fashion performance completes the Brain Inside (out) exhibition, where Spanish artist Lidó Rico transposes into sculpture the brain regions affected by addictions, but also their consequences on behaviour and memory. This project's materialization was possible thanks to the collaboration with neurophysiologist Kuey Y Tseng, from the Faculty of Medicine of the Rosalind Franklin University of Chicago (RFUMS) and neurologist Jose Luis Ferran, from the Murcia University in Spain. The introduction of microchips and electronic components into the sculptures reproducing the human brain suggests the assault of technology. By including neuroscience in his projects, the Spanish artist finds similarities within very diverse fields, such as art and science, discovering common grounds between the artistic vision, and the scientific, anatomic or morphologic one. Mircea Negrilă is a student at the Fashion MA programme, UNArte. For the Disconnected collection, his tutor was professor Sergiu Chihaia.

Brain inside(out) Lidó Rico este un exponent al timpului său, el abordează teme actuale ale societății în care trăim. În sculpturile sale, ilustrează, cercetează și chestionează subiecte precum relația dintre artă și studiul creierului, dintre om și tehnologie, dintre natură și om. Istoricul olandez Johan Huizinga, în cartea sa, „Homo Ludens” afirma că arta este parte a culturii și, deopotrivă, oglindă a acesteia. Pentru a înțelege modul în care arta s-a configurat în anumite tipuri de expresie, ar trebui studiat contextul în care aceasta s-a dezvoltat, atât din punct de vedere istoric, dar și cultural. De mai bine de patru ani, Lidó Rico lucrează împreună cu neurocercetători și transpune în sculptură studiile lor. Prin recursul la o bază științifică, are în vedere aspectele funcționale ale creierului și problemele sale specifice, artistul spaniol ilustrează circuitele și regiunile afectate de adicții, dar și consecințele acestora asupra comportamentului și memoriei. În proiectul „Genoarquitecturas”, prin studiile neurologice pe care le pune la dispoziție, știința devine complementară artei, iar arta devine complementară științei, prin reprezentarea intuitivă care vine în completarea celei științifice. Dimensiunea științifică și totodată intuitivă și creativă a obiectelor sale sculpturale deschide numeroase paliere de citire. Inserarea cipurilor și a componentelor electronice în sculpturile care reproduc creierul uman sugerează asaltul tehnologic. Încă din anii '60, Marshall McLuhan a anticipat evoluția tehnologică a ultimelor decenii și schimbările radicale pe care noile medii de comunicare le pot produce asupra omului. În cartea sa, „Galaxia Gutenberg”, McLuhan anticipa modalitatea în care tehnologia va determina schimbări radicale, transformând universul spiritual al utilizatorului. Ceva mai târziu, milenariștii precum Nick Bostrom vorbesc despre o filosofie transumanistă, conform căreia puterea tehnologiei va accelera evoluția umanității prin apariția unui nou tip de Homo Sapiens. Aici intră în discuție evoluția unei „minți extinse” care se presupune că ar putea trece dincolo de gadgeturile contemporane, până la emularea ei într-un alt mediu. Acest „alt mediu” poate echivala cu trecerea într-un alt stadiu al conștiinței umane. Lidó Rico chestionează această filosofie transumanistă, aducând argumente în favoarea tehnologiei, prin inserarea cipurilor în lucrările sale. Sau, din contră, aduce argumente ale naturalismului, inserând elemente din natură. Nu departe de filosofia naturalistă a lui Henry David Thoreau, alte reprezentări ale corpului uman, apar la Lidó Rico la antipodul tehnologiei, acolo unde doar natura este singura sursă la care omul se poate raporta pentru a se reîntoarce la condiția lui primordială. Lidó Rico inserează în lucrările sale elemente din recuzita păsărilor, precum cuiburile, dar și elemente din recuzita albinelor, precum fagurii. Capetele și busturile lui Lidó Rico sunt autoreferențiale, el își consideră corpul precum un teritoriu creativ. În acest sens, își imersează corpul în ipsos pentru ca mai apoi să și-l dedice studiului și pentru a-l insera în propria creație. După ce au fost turnate în silicon, aceste module sunt reproduse și transpuse în instalații de zeci de piese. Într-un mod ritualic, modulele se succed unele după altele, sub forma unor celule. De la forma întregii instalații până la cel mai mic element care o compune, operele lui Lidó Rico reconstituie celula umană. Inspirate de argumente științifice, compozițiile sculpturale ale lui Lidó Rico se îndreaptă către o zonă interdisciplinară și deschid noi posibilități ale reprezentării vizuale „outside the brain”, dar și alternative de cercetare intuitivă a acestuia, „inside the brain”. Materializarea acestui proiect a fost posibilă datorită colaborării cu neurofiziologul Kuey Y Tseng, de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Rosalind Franklin din Chicago (RFUMS) și cu neurobiologul Jose Luis Ferran, de la Universitatea Murcia din Spania. Lidó Rico s-a născut în orașul Yecla din Murcia, Spania, în anul 1968. Este absolvent al celebrei Școli Naționale Superioare de Arte Frumoase din Paris. A expus în unele dintre cele mai importante galerii de artă contemporană din lume, în țări precum Spania, Germania, Portugalia, Italia, SUA. Printre muzeele cu care a colaborat se numără Reina Sofía National Art Centre din Madrid, iar lucrările sale sunt incluse în colecții importante situate în: Royal Spanish Academy din Roma, Italia, JASP Collection și Mexic și Mssohkan Foundation, Japonia. text de Raluca Băloiu, curator