65
Teatrul Evreiesc de Stat
Strada Iuliu Barasch 15 (zona Sf. Vineri – Udriște)

0722957619

Teatrul Evreiesc de Stat a organizat şi găzduit, în 1991 şi 1996, Festivalul Internaţional al Teatrului de Limbă Idiş. În anul 2002, a fost coorganizatorul Festivalului Naţional al Teatrelor Minoritare din România, iar în anul 2003 a fost coorganizator şi gazdă a primului Festival de Cultură Idiş din Europa. În anul 2017, Teatrul Evreiesc de Stat a organizat și găzduit prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș. La 142 de ani de istorie și aproape șapte decenii de activitate ca instituţie de stat, ca singurul ansamblu de acest gen cu existenţă neîntreruptă, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti are un profil distinct, reprezentativ atât pentru mişcarea teatrală din România, cât şi pentru peisajul contemporan al artei scenice de limbă idiş.

Papirene Kinder/Copii de hartie. Fotografie semnată Aurel Bauh

INSTALATIE


Tip eveniment
VERNISAJ la NAG
Perioada Expozitie
11.10.2019 - 13.10.2019
Program
  • 18:00 - Deschidere
  • 00:00 - Inchidere
Artist(i):
Curator(i):
Galerist(i):
Invitat(i):

Termenul de papirene kinder apare în jurul marii crize economice din 1900, când o puternică emigraţie spre America a lăsat în multe case evreieşti doar fotografii ale copiilor, care rareori aveau mijloace pentru a se întoarce. Valul de emigranţi venea din lumea idiş a micilor sate sau a periferiilor urbane. Scrisoarea era singura legătură între târg şi cel plecat, o scrisoare care vine greu, rar. Scriitorul Victor Rusu ilustrează acest fenomen: „Uneori, bucurie supremă, în plic se afla şi o fotografie. [...] Bunica nu se despărţea de fotografie nici în somn, o arăta, plângând, vecinilor. «Copiii mei, papirene kinder», adăuga plângând şi râzând. «Papirene kinder» [...] era unul dintre cele două şlagăre cu care orice trupă de teatru idiş ce se abătea prin târg mergea la sigur. Celălalt şlagăr era «A idişe mame».“ Copiii de hârtie – umbrele celor care au plecat sunt reprezentări ale copilăriei/ familiei, fotografii care ajung să fie prezenţe prin valoarea lor sentimentală. Un caz special se referă la copii Holocaustului, fie că este vorba despre cei care au murit sau cei care au supraviețuit fără părinți. Fotografii, lumini și umbre ale unor lumi trecute, fragmente de viață. Aceste fotografii au o viaţă şi trăiesc atâta vreme cât cineva le iubeşte, deci ține minte numele cuiva, așa el va trăi mereu. (extrase din ”Papirene kinder” – umbrele celor care au plecat, în Anca Ciuciu (Tudorancea), Coduri Vizuale. Evreii din București 1881 – 1941, București, Editura Hasefer, 2013). fotograf evreu foarte valoros și puțin cunoscut, din păcate, are o colaborare cu Joint in perioada anilor 1946, 1947 pentru a documenta ajutoarele oferite în special copiilor evrei orfani și taberele în care au fost usor usoș readaptați la vărsta copilăriei. Fotografiile lui Bauh, empatizează cu suferința lor dar în același timp o șterge aducându-ne fotografii profunde ale copilăriei și mai ales prenumele lor scrise pe fiecare print. Numele lor vor fi printate pe imagini și sperăm să fie un memorial al vieții.