Acest proiect se leagă de centenarul arhitectului Nicolae Porumbescu și își asumă o abordare jurnalistică. Munca arhitectului este readusă în prezent prin fotografii noi, în încercarea de a genera o nouă și o altfel de discuție în jurul unei opere complexe, puternice, adulate dar și controversate. Contextul, materialitatea, lumina, oamenii, timpul, scara urbană și cea a detaliului obsesiv, devin elemente ale unei instalații fotografice care își asumă un caracter documentar dar și emoțional. Nicolae Porumbescu 19 Oct. 1919 Destinul arhitectural al arhitectului Nicolae Porumbescu – Gipsy este strâns legat de estetica artei tradiționale, stilul său este un regionalism critic, izvorât din datele „locului”. Admirator al lui Brunelleschi, Palladio dar și al lui Le Corbusier, Gipsy își trage esența din arhitectura tradițională românească. A lucrat, încă din anii studenției, în atelierele unor arhitecți recunoscuți (cel mai apropiat fiind de Gh. Simotta) și s-a format într-un spirit clasic cu aspirații moderniste. În 1965 pleacă la Suceava și descoperă fabulosul tezaur arhaic din Bucovina și Maramureș, are o revelație asupra destinului său arhitectural ce va rămâne în strânsă legătură cu estetica artei tradiționale. În 1970 a venit la cârma nou înființatei secții de arhitectură a Facultății de Construcții din Iași, secondat de soția sa, Maria Porumbescu. Gipsy a participat la numeroase concursuri de arhitectură în care și-a etalat crezul – „Dreptul la arhitectură”. A proiectat și a construit mult marcând prin construcțiile sale zonele centrale a mai multor orașe. La Satu Mare și-a definitivat opera – ansamblul central – care trebuia să devină în opinia sa, un spațiu al venerației. În ultimii ani de viață s-a retras la Suceava – tărâmul împlinirii sale.