13
CAROL53
Bd Carol I Nr.53

CAROL 53 este un hub cultural independent, un mediu de liberă manifestare și expresie în domeniile creative și nu numai. CAROL 53 este un mediu deschis ce stimulează, încurajează și promovează inițiativa. Este totodată un spațiu apolitic. Dorim dezvoltarea unui cadru neutru în care părți convergente sau divergente ale societății să își poată confrunta și dezbate ideile, redefinirea proceselor de comunicare, precum și conturarea unor noi raporturi între generații, ocupații și interese în scopul dezvoltării orașului și culturii sale.

Cenușa memorie

INSTALATIE


Tip eveniment
VERNISAJ la NAG
Perioada Expozitie
15.10.2021 - 30.10.2021
Artist(i):
Curator(i):

Cenușa memorie este o instalație imersivă unde veți pătrunde într-o lume dramatică populată cu obiecte incinerate, contemplând frumusețea inerentă a acestor transformări. Acest parcurs pune în discuție vulnerabilitatea materiei în fața timpului sau a forțelor exterioare, plasând memoria obiectului în afara controlului celui care l-a făurit. Expoziția povestește despre memoria lucrurilor care înmagazinează memorie, având propria memorie, independență, destin. Delacroix afirma că orice restaurare este o intervenție nocivă comparativ cu efectul pe care l-ar putea avea timpul asupra obiectului. Lăsăm lucrurile să fie și vor spune povestea lor. În cazul de față, a existat un punct de răscruce care a direcționat cercetarea artistică. Un incendiu spontan, din cauze incerte, a devastat atelierul meu de creație în data de 15 august a acestui an, când eram plecată în vacanță. A fost un exercițiu de accelerare a timpului și reconsiderare a destinului operei unui artist sau al sensului pe care munca sa îl are. A fost o lovitură: am pierdut lucrări strânse timp îndelungat, în mare parte neexpuse (zece ani de muncă în care, deliberat, am vrut să stau retrasă), plus tot ce înseamnă laborator de creație (unelte, aparatură, cărți, un loc familiar, acea oază de spațiu-timp atât de necesară artistului-spațiul sacru de creație). Expoziția de față este o metaforă a transcenderii înțelegerii imediate, aparent dureroasă și dramatică, spre un nou nivel de înțelegere superior, o curățare forțată, un restart brutal, un tip straniu de eliberare. Oricine se va regăsi în acest spectacol al vulnerabilității dublat de noi sensuri expresive sau posibile noi funcții. Parcursul în spațiul expoziției va fi însoțit de o proiecție video realizată în atelierul distrus. Este o interacțiune ritualică ce prezintă procesul de acceptare și îmbrățișare a realității cu tot ce aduce ea, o încercare de distilare a trăirilor și de extragere a unei stări de conștiență unde frumusețea sau înțelegerea depășesc normalitatea cotidiană. Pe lângă imagine, sunetul va ghida ritmul, vibrația spațiului. Am mai accentuat și în trecut interacțiunea inițiatică pe care publicul trebuie să o aibă când experimentează arta, deschiderea către stări transformatoare și revelatoare care lucrează în fiecare individ în parte, ajutându-l să intuiască răspunsuri la întrebări complexe, să distrugă blocaje, să elibereze. Este importantă expunerea unor puncte sensibile în care ceilalți se pot regăsi, fiecare în felul său și pot fuziona cu experiența artistului, conectându-se emoțional. Înțelegerea emoțională o depășește pe cea condusă de intelect, sau cel puțin lucrează în paralel cu ea. Un al doilea video va prezenta un time lapse cu imagini din atelier și lucrări realizate acolo în ultimii 10 ani - un fel de rememorare a unei existențe înaintea trecerii. Nu în ultimul rând mă interesează o poziționare vis-a-vis de reacțiile imediate ale oamenilor în legătură cu astfel de incidente. Practic m-am trezit brusc într-un coșmar, nici nu îmi pot trăi doliul necesar depășirii acestei traume. Totul este sintetizat rece în sensul unui material de știri. Partea emoțională este adesea ignorată având întreaga atenție canalizată către găsirea unor vinovați și a rezolvării pagubelor materiale. ”Atelierul unui artist din București a ars astăzi în întregime. Focul a fost alimentat de existența materialelor inflamabile.” Incidentul incendiului din atelierul meu este prezentat ca un ”caz” ce trebuie rezolvat, deși pentru mine cele mai importante lucruri legate de această distrugere nu sunt rezolvabile, singura depășire plasându-se în interiorul meu ca înțelegere, acceptare, integrare. Singurul mod în care am putut traversa această încercare dureroasă, a fost interogarea profundă a sensurilor și aducerea acestora către un drum senin – Continuarea conștientă.” Anca Coller