32
Kulterra Gallery
str. Știrbei Vodă 104-106

Kulterra. O nouă galerie de artă. Acestea sunt câteva cuvinte prin care, în esență, am putea declara că am spus tot. Dar într-un oraș a cărui dinamică pare să scape unui concept integrat anume, un oraș care trăiește într-un ritm propriu, cunoscând prăbușiri spectaculoase și expansiuni nebănuite, disoluții punctuale și reinventări generale, amnezii adânci și reinventări uimitor de proaspete, apariția unei noi galerii de artă este, deci, deopotrivă un eveniment normal și exceptional. Este firesc și de mirare. Este previzibil și surprinzător. Deloc inedit, dar atât de nou... Contradicțiile și paradoxurile fac parte din AND-ul Bucureștilor, care par să trăiască organic, sustrăgându-se planșelor de pe mesele arhitecților și ale urbaniștilor, sfidând neputința declarată a bugetelor și reglându-și decalajele printr-o sumă de initiative individuale. Kulterra este un exemplu bun, în acest sens. Este cel mai nou spațiu expozițion

Obie Platon CNNCT/DSCNNCT ( Connect - Disconnect)

PICTURA


Tip eveniment
DESCHIS si la NAG
Perioada Expozitie
30.09.2021 - 28.11.2021
Artist(i):

Obie Platon. CNNCT/DSCNNCT. (Connect/Disconnect) Obie Platon, primul artist prezentat la Galeria Kulterra, la deschiderea oficială a galeriei. Vernisaj: 30 septembrie, 2021, ora 19:00 Galeria Kulterra, Strada Știrbei Vodă, 104-106, sector 1, București Obie Platon (Ovidiu Mihai Platon) n. 1987, este cunoscut în primul rând ca muralist și ca ”street artist”. Iar asta, în România, nu înseamnă foarte mult. Pentru mulți înseamnă chiar ceva puțin sau chiar rău, considerând reputația și statutul artei stradale. Prin definiție invazivă, inopinată și nu lipsită de narcisism, arta stradală înseamnă împropriere unilaterală a unei suprafețe (indiferent că vorbim despre vagoane de metrou sau de tramvai, despre garduri și pereți ai unor case private sau ai unor instituții publice) de către artistul cel mai adesea anonim sau ascuns sub pseudonim. Dar acest tip de artă are și un efect de recul: la rândul ei strada îl confiscă pe artist, îl asimilează, îl revendică, impunându-i un ritm, un set de tehnici, un discurs. Din momentul în care artistul a ”contaminat” o suprafață în mod ilicit (pentru că o face în afara oricărei convenții prealabile sau a unui contract), respectiva suprafața își va lăsa la rândul ei ”marca” asupra artistului și asupra modului acestuia de a opera și de a crea. Și, cel mai important, nu-i va rămâne nicidecum fidelă, muralele realizate în mod ilegal nefiind protejate în vreun fel, dimpotrivă, vor fi mereu aflate sub riscul de a fi acoperite de alte lucrări, ale altor artiști sau chiar înlăturate de către autorități ori de către proprietari. Obie Platon este unul dintre acei artiști care a încercat să evadeze din această circularitate. Și a reușit cu brio. Nu doar că s-a refuzat acelei faime pe care doar misterul anonimatului îl poate oferi, nu doar că a început să realizeze picturi murale într-o relație de mutual acord cu autoritățile sau cu proprietarii, dar la nivel stilistic a început să trateze suprafețele ca pe niște pânze. Astfel, în mod cumva ciudat, artistul underground, ”vandalul” cândva nocturn, a devenit un artist diurn, vizibil, asumat și declarat. Dar și declarativ! Căci lucrările lui, oricât de mult au ieșit la lumină, în conținutul lor au rămas ”nocturne” și subversive, ilicite și pline de frondă. Au iritat Biserica, dar și autoritățile comuniste din China, au încântat comunități și au iritat altele. Extrem de vizual, ba chiar copleșitor de vizual, Obie Platon este, în esență, iconoclast! Simbolurile și figurile religioase, politice, masonice, ideologie, etc. sunt prezentate explicit în lucrările lui, doar pentru a fi dezgolite și deconstruite. Deconspirate. Așa a fost și pe ziduri, așa este și pe pânzele pe care pare să le trateze ca pe niște ziduri: un conspiraționist care… deconspiră! La Kulterra, în cadrul expoziției Connect/Disconnect, Obie Platon ne oferă un număr de 10 lucrări! Și-n fiecare dintre ele avem un fragment dintr-un puzzle în care artistul ne înfățișează, pe bucăți, viitorul. Al nostru, al tuturor. Având însă grijă să ne amintească de faptul că-n fiecare moment avem puterea de a schimba direcția. Să-l ascultăm: ”O nouă poveste care se cere spusă. O poveste contemporană despre frici și anxietăți, despre construire și distrugere, despre realitate și iluzie și, cel mai important, despre tine însuți. Nici nu bănuiam că ”Prime Time” (lucrare din 2019, care a fost prezentată în expoziția omonimă personală, în 2020) a fost doar începutul unei întregi narațiuni, astfel încât, la acel moment, scopul a fost acela de a anunța o mare recesiune globală și, de asemenea, să determine oamenii să-și deschidă nu doar ochii, ci și inimile, pentru a o vedea și simți venind. Dar noua serie nu (mai) este doar despre prezent, ea țintește și viitorul, implicit efortul chinuitor de a actualiza în mod prematur o întreagă societate, care nu este pregătită încă pentru asata. Este mai mult decât evident că evoluția (în sensul de schimbare) nu așteaptă pe nimeni să fie gata. Seria de imagini pe care un algoritm sau altul te va convinge să o privești și descrie o fază a acestui proces în desfășurare. Acum este momentul în care decidem ce va merge mai departe și ce anume va rămâne în trecut, cu privire la valori, structuri, dogme, ideologii și orice altceva este necesar pentru a defini noua eră în care tocmai pătrundem. Atât din punct de vedere rational, cât și din punct de vedere emotional, acest proces al transformării este vizibil pretutindeni, de la individ la societate.” (Obie Platon)