”Un caz aparte, Lisandru Neamțu creează un anume tip de suprarealism a cărui mijloace sunt mijloace gestuale, deci este un paradox ca cel cu Hegel care era idealist dar folosea dialectica. Artistul a creat o inovație stilistică, abordând o formă de suprarealism cu mijloace gestualiste, cu mijloace organice care tind să se configureze în elemente geometrice. Deci pendulează între un expresionism geometric și unul organic și un suprarealism într-o anumită formă a lui. Suprarealismul constă în redarea realităților superioare prin forme de alăturare - altfel disprețuite - prin omnipotența imaginației și prin libertatea dezinteresată a gândurilor. Este o definiție care se potrivește ca o mănușă cu ceea ce face Lisandru Neamțu în această expoziție.” - critic de artă Mihai Plămădeală, 2022