Beatrice von Babel este expresia vizibilă a unui proces speculativ de lungă durată: artiștii au interacționat ca un colectiv, prin întâlniri frecvente atât online, cât și în studiourile lor din Düsseldorf, București și Veneția. Această dezbatere a scos la lumină urgența poetică, principiile și condițiile existențiale ale fiecărui artist, în timp ce a trezit conștientizarea unei perspective comune care, altfel, cu greu ar fi ieșit la suprafață. Datorită acestei metodologii, din ce în ce mai rar practicată în contemporaneitatea noastră accelerată, lucrările rezultate – fie ele materiale sau performative – nu se prezintă ca niște cuvinte individuale sau fragmente izolate care cad întâmplător într-un context. Ele reprezintă mai degrabă propoziții care formează o narațiune colectivă ce se reînnoiește continuu. Așa cum se întâmplă în orice formă de expresie nescrisă, fiecare element este supus modificării, regândirii și metamorfo