La 9șpe 41

DERMA

Artiști: Otilia Cadar, Liviu Coman

Instalația va fi prezentată publicului doar pe durata NAG#9

"Câtă aparență, atâta ființă. Odată am aflat că ceva nu poate fi aproape decât dacă este adus la sine din depărtare. Cu alte cuvinte, aproapele nu este atât un loc aflat în imediata proximitate, cât finalitatea unei mișcări către sine ce vine din profunzimea depărtării. Pe de altă parte, orice mișcare se petrece într-un spațiu, într-un orizont care o de-limitează, iar, ca atare, un orizont al depărtării este o condiție necesară oricărei apropieri; paradoxal, în aceste condiții, proximul imediat, în bruta sa nemijlocire, este cel mai străin, tocmai pentru că nu este suficient de departe pentru a putea veni aproape de sine. 

În definitiv, chiar și potrivit sensului etimologic, existența ca ex-sistentia este fapt-de-a-fi-în-afara. În afara a ce și pentru cine? În afara sieși și pentru sine. Pentru conștiință asta înseamnă că ea trebuie să se poată proiecta în profunzimea depărtării inconștientului pentru a putea deveni cu adevărat de Sine. Pentru Sine asta înseamnă că el trebuie să se poată proiecta în profunzimea depărtării conștiinței pentru a putea avea acces la sine. Visul este rezultanta celor două mișcări.

Tocmai de aceea el funcționează ca orizont al proiecției de sine a conștiinței – respectiv a Sinelui în conștiință și a conștiinței în Sine. Mai precis, la fel cum orizontul este plasat între aproape și departe și tocmai prin asta de-limitează, visul este între-le dintre epiderma conștiinței și derma Sinelui inconștient. Astfel el captează proiecția Sinelui în conștiință și a conștiinței în Sine. Produsul convergenței celor două proiecții este tocmai existența."

[Mihai Novac, despre proiectul Derma.]