Expoziția lui Gabriel Caloian se alcătuiește dintr-o suită de lucrări de grafică, ce pot fi citite în cheie postmodernă ca o colecție de capturi de ecran dintr-un joc video. ”Jocurile anarhiste” se consumă în scene regizate fantast și subversiv, cu rafinament cromatic și compoziții impredictibile. Decorul lucrărilor sale se alimentează din bazarul postmodern al simbolurilor eșuate în ornament, în care picturile rupestre, Egiptul, Mesopotamia, mitologiile, creștinismul, și logourile templelor consumeriste se întâlnesc în democrația ironiei fără frontiere.