În zilele noastre visurile și intențiile grandioase întrec cu mult realizările, astfel că eficiența artistică rămâne destul de modestă. Acum, când a fi atent la ceea ce se întâmplă în jur, la realitatea imediată, pare să devină o artă pe cale de dispariție, mă gândesc că e în natura fotografiei de a fi în stare, în orice clipă, să o ia de la început, de la ZERO, golită de orice cunoaștere acumulată în decursul istoriei sale culturale parcursă până mai ieri. De altfel, pentru că nu i sa prescris vreodată un parcurs, nu prea are încotro s-o apuce. (Nicu Ilfoveanu)

Expoziția se citește ca un palimpsest ce dă corp unor întrebări esențiale legate de alegerea subiectului, de poziționarea autorului în relație cu acesta, dar și de o metodologie care favorizează o înțelegere nuanțată a rolului fotografiei în contemporaneitate. Nicu Ilfoveanu ne ghidează prin constelații de imagini distincte care, departe de a fi a-critice, deschid discuții importante despre vizualitate, continuități și rupturi culturale, memorie colectivă și identitate – o temă adresată inclusiv fotografiei înseși, atunci când artistul se apleacă asupra reproducerii de surse fotografice și, mai departe, asupra materiei tipărite a imaginii.