
Imbodobim casa cu poezie, cum se obisnuieste, de sarbatori; la intrare, perdelele sunt pagini albe cu randuri negre, de ganduri, globurile sunt dreptunghiulare si eterne, atarna de acestea, viziunile mele de toate felurile, curiozitatile, indoielile cele mai chinuitoare, dragostea si teama de om, intrebarile cele mai lungi, de la prima memorare si pana astazi, toate exprimate prin cuvant. Calatorind ziua, infometat de "a afla" si imbatat de posibila fericire, prin galerii si muzee, mi-a lipsit un loc pe care sa ma asez si sa pot privi cat vreau, fara sa fiu "jenat" de propria-mi pozitie verticala, intarziata. In camera impodobita, veti gasi o bancuta, pe suprafata careia, nu exista timp.