Ionel Tănase este un artist vizual consacrat, sculptor care preferă lemnul chiar dacă bogata sa operă conține lucrări în diferite materiale sau asocieri de materiale ca piatra, metalul, etc. Aceste lucrări care pot fi vizionate în studioul artistului.

Diana Drăgan Chirilă este un artist vizual, multimedia. Instalațiile și filmele sale pot fi vizionate în atelierul artistei care va oferi și o prezentare a acestora.

Adriana Alexandra Dobra Covic este o cunoscută artistă decoratoare, multipremiată care lucrează în domeniul artelor textile. O frumoasă selecție din impresionanta sa operă va putea fi vizionată în atelierul său. Doamna Adriana Dobra va oferi doritorilor descrieri ale tehnicilor artelor textile pe care le utilizează și va răspunde întrebărilor legate de conceptul creațiilor sale.

Hermina Csata este un artist multidisciplinar cu un palmares impresionant, cu peste 20 de expoziții personale și numeroase participări la expoziții de grup, rezidențe și workshop-uri, Ea s-a remarcat în fața publicului național și internațional prin viziunea sa artistică originală și inovația în artele decorative. În cadrul acestei ediții artista va prezenta lucrări inovative în care folosește pielea și broderia. O selecție din lucrările sale de grafică va completa prezentarea.

Fotografiile Mirei se disting printr-o atemporalitate pregnantă. Fenomenul ei de dublă viziune asociativă, în care lucrările cu două componente fuzionate corespund unei povești contemporane a genezei, urmărește atât procesul creației artistice, cât și propria naștere. Vechiul devine noua actualitate. Remarcabil, fotografiile alb-negru ne conduc pe un drum al contemplației și reflecției, către wabi-sabi, o filosofie japoneză întemeiată pe acceptarea imperfecțiunii și a efemerității, ghidându-ne spre o formă de împăcare în care recunoaștem inevitabilitatea acestor procese naturale. Absența culorii elimină distragerile și disonanțele, permițându-ne să ne concentrăm asupra esenței imaginilor. Din când în când, culoarea traversează suprafața lucrării asemenea unei umbre printr-o transparență texturată. Un fragment de memorie sau o amintire oltenească, servind drept lentilă a fotografiei analogice, strălucește în contextul privirii, al auto-reflexivității și al rememorării. Contrastul dramatic dintre lumină și umbră din imaginile ei monocrome devine un mod unic de a evidenția formele, detaliile și texturile. Privite în ansamblu, acestea dezvăluie o viziune asociativă asupra lumii, atent concepută și construită.

Demers artistic- Gocan Adela În practica mea artistică din ultima perioadă, investighez problematica spațiului , spațiul devenind pentru mine un câmp de explorare a tensiunii dintre ordinea rațională și expresia emoțională. Caut cadrul structural, posibilitatea de a construi repere și trasee vizibile, de a sugera profunzimi sau direcții. Culoarea poate interveni ca un strat de energie, de vibrație, prin care spațiul capătă densitate afectivă și se transformă într-o experiență vizuală și emoțională. Diferitele materiale si tehnici pe care le utilizez îmi permit să adaug materialitate , fragmente din realitate , texturi,urme – care amplifică percepția spațială și deschid lucrările către dimensiunea tridimensională. Spațiul devine astfel un loc paradoxal: în același timp riguros și fragil, deschis și închis, familiar și străin. Este un teritoriu în care privitorul poate păși nu doar cu ochii, ci și cu memoria și propriile emoții.Demersul meu se situează la granița dintre bidimensional și tridimensional, între iluzia picturală și prezența materială. Caut să creez spații care să funcționeze atât ca proiecții interioare, cât și ca locuri de întâlnire pentru privitor, unde percepția vizuală se combină cu memoria și afectivitatea personală. Pentru mine, fiecare lucrare este un exercițiu de a da corp vizibil unui spațiu interior, o încercare de a prinde în materie tensiunea dintre ordinea pe care o caut și haosul pe care îl las să mă traverseze. În acest fel, lucrările mele nu propun doar o reprezentare a spațiului, ci o experiență a lui – una care oscilează între ordine și haos, între concret și abstract, între vizibil și invizibil.

Mi-a plăcut intotdeauna să umblu brambura prin atelierele artiștilor, să zăbovesc cu orele la cafele și povești, să adulmec sticlele cu verniuri., terpinoluri și terebentine astringente, să parcurg tactil în treacăt și cu un vag sentiment de vinovăție suprafețele, ca un copil care atinge totuși un gard proaspăt vopsit. Îmi place să întreb ce, cum și când lucrează oamenii. Mă interesează mai ales de ce lucrează. Mă interesează resorturile lor creative, pasele proaste, dificultățile tehnice și ultimele cărți citite. Îmi place să văd schița, procesul și rolul lor în economia finală a lucrării. Vreau să văd cum percep ei lumea și filtrele prin care o metabolizează. Numele meu este Ioana Olahuț. Acesta este atelierul meu.

Caracterul operei artistului Nicolae Procopan se înscrie în specificitatea proprie creatorilor transilvăneni, fiind născut şi educat la Cluj. Sculptura lui este preponderent antropomorfă, ludică şi poetică. Pasiunea pentru modelaj este evidentă în aprofundarea tehnicilor favorite: ceramica, prelucrarea sticlei şi a metalului. Lucrările păstrează memoria intimităţii unui timp mitic. Suprafeţele modelate cu sensililitate şi talent sunt uneori motiv al misterului conţinut, precum ciclul de Cutii, alteori iau forma cuplurilor delicate şi visătoare, în lucrări precum: Couple, Sleeping Couple. Interesul pentru structuri microarhitecturale este împletit cu etica locuirii şi stăpânirii unui spaţiu intim, în lucrări precum The Circular City sau în ciclul The Boat. Influenţele stilistice ne poartă în direcţia epurării calofile a expresiei formei naive.

Pentru Ioana Antoniu pictura e o experiență a tuturor lucrurilor din jurul ei care o ating. Este mai degrabă felul ei de a reacționa. În pictura artistei sunt pe rând sublimate întâlniri, percepții, amintiri, referințe care devin subiecte în cadrul unui proces alchimic de transmutare și resubstanțializare a acestei cunoașteri. Ioana Antoniu își construiește reveriile într-un orizont care valorizează într-un mod foarte personal elemente și surse din mai multe universuri formale și moduri de expresie. Importante pentru ea sunt pictura marilor maeștri, filmul, muzica, literatura, fiind în același timp preocupată de mutațiile profunde ce însoțesc evoluțiile limbajelor artistice contemporane și impactul lor asupra definirii unor noi sensibilitați. Pentru Radu Pulbere, pictura are capacitatea de a institui, într-un obiect real, o imagine care redă o realitate alternativă concretă, având capacitatea de a propune „spații” aidoma celor pe care le descrie filosoful Michel Foucault, aglutinând mai multe straturi de semnificații sau relații cu alte locuri decât descifrăm la prima vedere.

Lucrările care pot fi vizionate în atelierul pictorului Emil Dobriban pune în valoare şi direcţia stilistică neoexpresionistă pentru care acesta era recunoscut încă din perioada anilor 1980, când artistul a intrat în legătură cu prestigiosul grup Atelier 35 din Oradea.  Între 1988-1989 Emil Dobribán a participat cu regularitate la întâlnirile grupului Atelier 35, ceea ce a facilitat integrarea sa în mediul artistic activ de la Oradea, artistul amintindu-şi cu plăcere, din vremea aceea, de impulsurile creative ale unor reputați artişti precum Sorin Vreme, Dan Perjovschi şi Dorel Găină. Tablourile recente din creația artistului demonstrează caracterul versatil al picturii sale, care poate fi deopotrivă un proiect de performance, de land-art sau o rezultantă a acestora. Pictoriță de o mare sensibilitate, Eniko Dobriban Liniare o bogată activitate expozițională începând cu Salonul Anual de Artă 2013de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Cluj-Napoca 2024. Artista expune adesea în grup, a participat la 7 astfel de evenimente în ultimii 11 ani) sau cu soțul ei, Emil Dobriban. Expoziții Notabile: Salonul Anual de Artă al UAP Filiala Cluj, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Cluj-Napoca,2023;Muzeul Național de Artă al României, București;Karg Art, Istanbul, Turcia.

Gil Turculeț este absolvent al Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, specializarea Ceramică, sticlă, metal, promoția 1990. Și-a început cariera ca restaurator la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Din 2004, este cadru didactic titular al Universității de Artă și Design din Cluj. Pe parcursul carierei, lucrările lui au fost expuse în cadrul a numeroase expoziții din România și din străinătate.  Picturile lui Gil Turculet, prin tematica și cromatica lor, ne prezintă perspective ale unei lumi care nu numai ca ne sunt familiare, dar în oarecare măsură ne invită la o contemplare asupra trecerii timpului și a schimbărilor din jurul nostru. Peisajele artistului sunt un memento al unor clipe efemere, al unui trecut care există numai pe suprafața pânzei, care ne oferă momente de bucurie și seninătate spirituală. Dealul, pădurea sau peisajul abundent de vegetație ne cheamă spre o lume a bucuriei și a echilibrului natural, unde artistul redă un segment de viață plin de elemente ce ne îndeamnă la contemplare. Prin această caracteristică, picturile intră în complementaritate cu lucrările lui Nicolae Procopan, oferind o imagine a lumii unde perspectiva apropiată și cea largă se conectează într-un plan invizibil, dar sesizabil spiritului uman.

Constantin Radu Ilea s-a năsut in anul 1968, in Sibiu si activează in Cluj Napoca. Absolvent al Academiei de arte vizuale “Ion Andreescu” - sectia foto / video / procesare computerizata a imaginii, Cluj, 2000. Artistul a participat la numeroase expoziţii de grup începând cu 1999, dar semnează şi expoziţii personale. „Recursul la digistenofotografie* al domnului Radu Constantin Ilea se constituie intr-o incercare de exceptionala performanta, incercare in care artistul si profesionistul magician isi, si ne coboara din etherul vrajilor sale si din ermeticul si enigmaticul turn de fildes, minunea minunilor sale aflate, revelate si relevate. Coborarea intru intalnirea cu un orizont de avaluare expert si public se face prin severa si responsabila rezumare si prin, desigur, dificile ceremonii si ecuatii de ultra-esentializari, prin acea dulce-amara renuntare la preaplinul posibilei povestiri, ca sa adune tot extraordinarul unei aventuri a creatiei, a cercetarii artistice si stiintifice.

In lucrarile mai recente, intentia este de a “scrie” un poem tridimensional- metafora a conditiei umane. Veculul formal folosit este mulajul corpului uman, replica fidela in lut, pezent ca exterioritate, o scoica goala efemera, ce cuprinde si contine ineriorul nostru sufletesc complex ca si personala si universala istorie. Peretii ineriori a cestui corp-vas, deseori acoperiti cu scriitura, devine un palimpsest a existentei umane: prezente si trecute. Diminuarea contrastului intr detaliile naturaliste exterioare si metaforica scriitura interiora, dilueaza linia fina ce separa imaginarul de real. Lucrarile mai vechi sint un raspuns la o relatie afectiva cu istoria civilizatiei, harti, manuscrise, afabete arhaice, instrumente de masurat, etc.