În România anilor ‘70–‘80, într-un climat dominat de control și izolare culturală, Titu Toncian a găsit în fotografie și film un spațiu al libertății. Prin experiment vizual, și-a creat propriul teritoriu de reflecție și expresie personală. Fie că este vorba despre lucrarea de absolvire a secției de ceramică, de experimentele fotografice, filmele scurte din anii 1980 sau obiectele de ceramică și instalațiile realizate mai târziu în cariera sa, artistul a reușeșit să transforme un demers axat pe intimitate și subiectivitate într-un mesaj politic — unul al rezistenței tăcute.