Proiectul chestionează relația dintre corp, spațiu și context, pornind de la ideea că orice prezență, în cazul acesta, artistică, devine o practică de ascultare și de locuire, inseparabilă de locul în care se manifestă. Spațiul, fie ca ne referim la cel al pânzei, cel exterior nouă sau cel interior, se afirmă astfel nu doar ca simplu fundal, ci un partener activ, un teritoriu al memoriei, al urmelor și al vibrațiilor, care condiționează apariția semnului artistic. Între text și imagine, între citire și percepție vizuală, semnul grafic se constituie nu doar ca purtător de sens, ci ca dispozitiv ce modelează percepția și evidențiază relația dintre corporalitate și gest. Lucrările se raportează la o percepție dinamică asupra semnului, consituindu-se ca parte integrantă dintr-un cadru conceptual mai larg, cel al temei actuale de cercetare, care investighează expresivitatea gestului și relația dintre semn și corporalitatea mișcării.