021 310 5469
pavilion@pavilionmagazine.org
www.pavilioncenter.ro
PAVILION a fost situat prima dată în Piața Victoriei, la parterul unei clădiri de apartamente numite hruschiovi (“hruschiovs”), după numele liderului comunist al anilor ’60. Astăzi, aproape programatic, este plasat în mijlocul clădirilor emblematice pentru arhitectura specifică Bucureștiului interbelic și la mică distanță față de zona academică. Clădirea în care se desfășoară activitatea centrului este inclusă în lista monumentelor istorice și se află în zona protejată C.A. Rosetti – Maria Rosetti. Fiind construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, clădirea a avut numeroase utilizări de-a lungul existenței sale, de la centru de reumatologie, la sediu de bancă, sau centru cultural, în prezent.Bucureștiul este un oraș palimpsest, urmele sale de istorie se întrezăresc până la structura sa, iar aglomerarea pestriță de stiluri este caracteristică și are o tipologie diferită de a altor orașe europene. Strada C.A. Rosetti este caracteristică modului organic în care orașul s-a dezvoltat, de la avântul de influență franceză al cădirilor aparținând neoclasicismului și eclectismului cu accente românești caracteristice, până la modernismul interbelic. Ea face legătura dintre centru și fosta periferie a mahalalelor, fiind zona care unește Bulevardul Magheru de Calea Moșilor. Zona este marcată de tranziții; locuită de bresle, de aristocrația de fin de siècle până la burghezia cu dorințe de afirmare. În apropiere exista Bucureștioara, un afluent minuscul al răului Dâmbovița, un punct de referință al orașului vechi, care a rămas un termen arhaic, difuz, o dată ce acesta a fost blocat și transformat în apă subterană. Transformările și etapele prin care orașul a trecut sunt vizibile în compartimentările unor clădiri ale căror calcane au rămas descoperite, în intervențiile vizibile chiar și în traiectoriile străzilor. Centrul folosește acest spațiu pentru mesajul implicit exprimat, pentru amplasamentul său, și, mai mult, pentru istoria, atât de ușor uitată.PU este un spațiu independent work-in-progress, un spațiu de producție și cercetare a vizualului, a discursivului și a performativului. Este un spațiu al gândirii critice și care promovează o înțelegere implicată socio-politic a artei și a instituțiilor culturale.Funcția vitală a spațiului va rămâne, însă, concretizarea.
Common Nostalgia
22:00 - 03:00expozitie
curator: Eugen Rădescu
participanți: Dan Raul Pintea (RO), Ștefan Sava (RO), Nicolae Constantin Tănase (RO), Swel Noury (MAR)
Nostalgia împiedică exercițiul viitorului. Prin definiție, nostalgia impune renunțarea la perspectivă și re-pătrunderea în trecut. Este un fel de melancolie îndreptată spre dorința de a revedea ceva sau pe cineva din trecut, atunci când subiectul nostalgic persistă în identificarea narcisistă cu obiectul/locul pierdut; iar acest subiect rămâne credincios obiectului pierdut, cu o dorință patologică de a nu renunța la acest atașament.
Nostalgia nu este nici fado, nici romanticul termen elvețian “kuhreihen”. Îl văd mai degrabă ca un “ostalgie”. Un simț comun al unei pierderi, al unui regret – plin de demoni. Accentuez latura antihegeliană a nostalgiei, pentru că “doliul” pierderii și conștiința revenirii în trecut, are structura “depășirii” prin care se păstrează esența noțională a unui obiect/ființă. Așa se face că “îndoliatul” jelește obiectul pierdut și “îl ucide a doua oară” prin simbolizarea și concretizarea pierderii sale. Nostalgicul nu este cel care nu are puterea de a renunța la ceva-ul din trecut, dimpotrivă, el “îl ucide a doua oară” înainte ca obiectul să fie pierdut cu adevărat.
În expoziția “Common nostalgia”, am pornit tocmai de la premiza că subiectivizarea pierderii precum și obiectivizarea sentimentului de a pierde ceva, poate reduce substanțialitatea trăirii de tip nostalgic, pentru că lucrările expuse presupun atingerea tuturor valențelor ideii de nostalgie. De la “dragoste”, un sentiment venit dintr-un trecut întâmplător, care devine subiectul a ceea ce poate fi asimilat, până la “ostalgia” memoriilor familiale, de microcosmos, de acolo cu ai tăi. (“Ostalgia” este un termen sociologic german provenit din “nostalgie” si “ost” care înseamnă “est”, așadar o nostalgie a estului, în sensul său geopolitic) (Eugen Rădescu).
Eveniment NAG
Șotron în aer liber:
22:30 - 03:00toate
Cel mai bun jucător va primi o serie de cărți extrase din PAVILION RESOURCE ROOM.
Toți participanții vor primi câte un exemplar din gazeta Reforma, din revista Pavilion #15 și un shopping bag Bucharest Biennale.
Locurile disponibile sunt limitate, înscrierile au loc până la ora 22.00.
Eveniment NAG
After-art party
22:00 - 03:00
Powered by Reforma (www.re-forma.ro)
Frumoasa terasă va fi deschisă până în zori. Music mix by PAVILION & REFORMA team.
Nu comercializăm băuturi, dar fiecare este liber să își aducă propria băutură.
Eveniment NAG
Marina Albu / Țapi ispășitori și artiști escapiști
22:00 - 22:30toate
Intervenție site-specific și performance
Totul e fugă, dinspre sau înspre. Suntem undeva și vrem să fim în altă parte. Nu ne convine asta, nu ne convine asta, nu ne convine cealaltă. Ne e frică de ce e și de unde va duce, unde vom fi conduși de prezent. Artistul evadează mai mult, își crează singur lumile și scările de evacuare. ”Acolo unde se ocupă spațiu nu poate fi concentrare și acolo unde e concentrare nu poate fi disipare pe mari suprafețe” sau așa ceva, spunea Octav care cita dintr-un filosof - sau cel puțin așa am înțeles eu.
Să ne inspectăm mărginirea (și fugile de limite în afara a ce suntem)!
Să vedem ce rămîne după ce dăm la o parte toate alergăturile și tot joggingul!
Vă aștept de la balcon, să o facem împreună timp de o jumătate de oră!
La 22.00 fix.
Cu drag,
Marina.