Cabinetul negru
The Dark Cabinet
ARTIST:
Cristian Rusu
CURATOR:
HOREA AVRAM
Despre proiect
Cristian Rusu lucrează (în această instalație) cu spațiul: spațiul ca materie de lucru nu ca matrice reprezentațională; spațiul ca acțiune prospectivă nu ca viziune în perspectivă. Un spațiu discursiv, adică, ce face trimiteri la momente, locuri (deloc comune) şi idei ale modernismului istoric. Un spațiu ale cărui categorii proxime sunt: cabinetul (de curiozități), camera obscura, ansamblurile abstracte de sorginte constructivistă. Cabinetul de curiozități este, istoric vorbind, o acumulare, un inventar de lucruri şi ființe bizare ce ies din imediatul familiar. Cabinetul lui Cristian Rusu, în schimb, refuză aglomerarea preferând o sintaxă minimalistă care asociază: privitorul/participantul (mereu altul, mereu curios – curios ca să vadă şi curios, el însuşi, ca bizarerie), materialul textil ce învăluie încăperea (dedicat intervențiilor tactile ale oricui simte şi vede) şi piesele video (surpinzătoare şi bizare căci în pofida tehnicalității aparente sunt în mare parte realizate manual). Dar instalația lui Cristian Rusu este, în felul ei, şi o camera obscura. Un spațiu întunecat a cărui finalitate nu este producerea de imagini ci imersarea în imaginea (imaginarul) însuşi: un spațiu negru, în bezna căruia parcă îşi dau mâna Kazimir Malevici (cu ale sale suprafețe negre pe negru) şi Michel Pastoureau (cu al său excurs antropologic în neculoarea cu pricina). Simboluri şi trimiteri sunt multe: negură şi puritate, lux şi penitență, păcat şi sfințenie, bine şi rău, dar mai presus de toate, pentru artist, negrul ca materializare / vizualizare a melancoliei. Cu toate referințele sale bogate, instalația lui Cristian Rusu rămâne totuşi un spațiu abstract – şi cu asta am denumit cea de-a treia dimensiune a lucrării sale. Filiația declarată este cea a lui El Lissitzky evidentă în preocuparea pentru lucrul cu spațiul însuşi şi geometria subiectivă. Ca şi în ansamblurile spațiale ale artistului constructivist, la Cristian Rusu elementele geometrice, suprafețele şi axele articulează compoziția instalației, ne ghidează şi ne manipulează, reconsiderarând limitele fizice ale spațiului dat. Cabinetul devine astfel o platformă sensibilă de meditație asupra spațiului și a interacțiunii imediate cu acesta. Paradoxal (adică în pofida geometriei şi a aparentului raționalism), manualitatea este o componentă importantă. Pe de o parte e vorba de complicitatea (aka interacțiunea) participantului cu suprafețele textile: acestea trebuiesc atinse şi păşite, modelând astfel umbre şi forme mereu în schimbare. Pe de altă parte, e vorba de explorarea manualității în cele două lucrări video ale instalației. Abstract TV este o animație frame-by-frame care reproduce efectul de purici (imaginea cîmpului electro-magnetic) și cableout, obținut pe televizoare analogice atunci cînd emisia este întreruptă realizat în întregime de mână (desen). Ghost Cinema, este o piesă compusă frame-by-frame din desene și fotografii. Compoziția video este inspirată de ritmul cadrelor parazitare care cad la tăierea pentru montaj: fire de praf, capete de rolă, dar și cadre abstracte (fotografii) din atelierul artistului sau din mediul său de lucru. Abstracția neagră a cabinetului este în acelaşi timp şi un contra-argument la adresa teoretizării spațiului expozițional în termeni de matrice absolută sau „cub alb” pe care Cristian Rusu nu doar că-l neagă (înnegrindu-l), dar îl şi semnifică, subminându-i declarata neutralitate. Astfel, spațiul nu mai e un simplu recipient pentru intervenții flotante, ci un loc reidentificat şi subiectivat, altfel spus, un spațiu devenit discurs.
About project
Cristian Rusu’s main working object is space: space as a raw material and not as a representational matrix; space as a prospective construction rather than a perspective image. A discursive space that makes references to significant moments, places and ideas of modernism. A space whose proximal categories are: the Curiosity Cabinet, camera obscura, the constructivist abstract ensembles. The historical Curiosity Cabinet is a collection, an inventory of rare and unfamiliar things and bizarre creatures. Cristian Rusu’s Dark Cabinet, however, neither relies on amassing objects nor it draws on the effect of weirdness, preferring instead a minimalist syntax that puts together the viewer/participant (always different, always curious if not quite a curiosity him/herself), the fabric that envelops the room (amenable to tactile interventions of anyone who wants to feel and see), the video works (bizarre images since, despite their apparent technicality, most of them are produced manually). The Dark Cabinet can suggest also the interior of a camera obscura although its purpose is not the production of images but the immersion in the image (imaginary) itself. In this dark environment, Kazimir Malevich (with his black on black paintings) and Michel Pastoureau (with his anthropological excursus in what means black as a (non)color) seem to meet and intersect. The dark environment is also a way to point to the rich and complicated symbolism associated with black: darkness and purity, luxury and penitence, sin and holiness, good and bad. But, before anything else, for Rusu, it signifies the materialization and visualization of melancholy. Despite its rich references, Cristian Rusu’s installation remains an abstract space - and this is the third facet of his work. Its declared filiation is that of El Lissitzky, as both artists share the same preoccupation for working with space itself and producing subjective geometry. As in Constructivist spatial ensembles, this installation is articulated by the geometrical elements, surfaces and axes which guide and manipulate us while reconsidering the physical limits of the space. Thus, the cabinet becomes a sensitive platform for meditation on space and the ways to interact with it. Paradoxically, i.e., despite its marked geometry and apparent rationalism, The Dark Cabinet has a very important manual dimension. On the one hand, this is about the complicity (aka interaction) between the participant and the textile surfaces: the participant is asked to touch and step on the material as to generate shadows and shapes that will always look different. On the other hand, this is related to the exploration of manuality in the two video works included in the installation. The first, Abstract TV, is an animation entirely hand-drawn frame-by-frame that reproduces the effect of cable-out and “fleas” (electromagnetic field image) produced on analog televisions when emission is interrupted. The second, Ghost Cinema, a sequence of drawings and photographs that alludes to the parasitical frames normally eliminated during editing: those with dust and stains, fragments from the end of the celluloid film roll, but also abstract images (photographs) taken in artist’s studio. Yet, the dark space is at the same time a counter-argument addressed to the theorization of the exhibition space in terms of the absolute matrix of the “white cube,” now negated by the artist (by darkening it) and signified in order to undermine its declared neutrality. Thus, the space of the The Dark Cabinet is not a simple container for transient interventions, but a re-identified and subjectified place, in other words, a space transformed in discourse.
CLUJ
GALERIE IMAGINI / IMAGE GALLERY
Cabinetul negru
The Dark Cabinet
