Hidden Agenda
artiști / artists:
Sorin Oncu & Cosmin Haiaş, Renee Renard,
Ciprian Chirileanu, Nicolae Velciov,
Liliana Mercioiu Popa, Livia
Mateiaş, Bogdan Tomşa, Petrică Ştefan, Aura Bălănescu, Gabriel
Tellman, Marius Jurca (membrii ai grupului Avantpost)
curatori / curators:
Cosmin Haiaş
Despre proiect
„Hidden Agenda” este un proiect al grupului Avantpost, un proiect al cărui titlu s-a impus într-o manieră la fel de abruptă și neașteptată ca evenimentul nefericit care a cauzat alegerea acestuia, și anume dispariția imprevizibilă și tragică a prietenului nostru Sorin Oncu, într-un arc de timp atât de scurt încât ne-a fost refuzat pâna și sentimentul de acceptare a inevitabilului prin acordarea unei minime perioade de resemnare. În mod firesc, un astfel de eveniment dramatic a generat inițial sentimente de neputință, de furie și de refuz al evidențelor urmate în timp de necesitatea înțelegerii unor reguli și pârghii proprii unor instanțe inaccesibile sferei umanității. Pentru că o încercare de descifrare a acestor reguli pare imposibilă, „Hidden Agenda” propune o serie de lucrări construite ca un container al memoriei, dar și ca o zonă conflictuală, un loc care forțează deconstrucția proceselor afective, un spațiu al discursului interogativ și, în același timp, un desfășurător al ciclului firesc al normalității. Titlul echivoc al proiectului, construcția sintactică ambiguă, sugerează o zonă de discomfort prin opoziția celor doi termeni ai expresiei. Ea confirmă de fapt ceea ce Richard Rorty numește contrastul dintre cuvinte. În cercetările întreprinse asupra limbajului, el afirmă că acesta capătă un sens tocmai datorită acestui efect de contrast dintre cuvinte. În cazul nostru, “agenda” – identificată cu o memorie externă care conține toate informațiile, un instrument accesibil, la vedere – urmată de cuvîntul “ascuns” conferă acel raport de excludere care subliniază antiteza cu transparența unei agende accesibile oricui. Într-un fel există în numele proiectului nostru ingredientele unei construcții insidioase cu conotații uneori negative, care trecând dincolo de interpretarea facilă, face subliminal transferul într-o zona obscură, a echivocului. Chiar definiția expresiei, care propune într-una din variante următoarea formulare: „Dorința sau planul de a implementa o anumită idee fără a spune nimănui chiar dacă aceasta poate afecta oamenii într-un mod negativ” sugerează ideea de inutilitate a căutărilor. Nu vom afla niciodată dacă suntem contemporanii unui performance de dimensiuni cosmice, care implementează un master-plan al destinelor, dar dacă el există, cu certitudine nu se calchiază pe planurile individuale, pe mini-destinele imaginate de fiecare individ. Putem afirma, fără să cădem în eroare, că apartenența indivizilor la biblioteca universală a agendelor ascunse nu este opțională. În fond, fiecare individ „beneficiază” invariabil în ultima instanță de o agendă ascunsă, secretă și invizibilă, diferită de cea personală imaginată într-un mod subiectiv, întotdeauna favorabilă sieși. Retorica comemorativă a construcției vizuale propusă de lucrări, oferă un spațiu de convergență a memoriei, a interogării și a uitării. Apelul la memorie, interogarea existenței unei entități de tip „deus ex-machina”, a agendei intruzive concepută de aceasta și uitarea ca rezolvare viabilă a continuității, toate încearcă să se grupeze în acest proiect, nu ca o soluție înțepenită, fixă, ci ca un spațiu de reflecție și, mai mult, un spațiu dual al interogării, pe de o parte asupra unui “aleator” de neocolit, iar pe de altă parte, asupra unui „dat” ca un performance inevitabil.
About project
`Hidden Agenda` is a project by the Avantpost group whose title has asserted itself as abruptly and unexpectedly as the unhappy event that has lead us to choose it, that is the unpredictable and tragic disappearance of our friend Sorin Oncu, over such a short period of time that we were denied even a minimum period of resignation which would have allowed us to accept the loss. Naturally, at first, such a dramatic event has engendered feelings of uselessness, of anger and a refusal to accept the obvious, followed, in time, by the need to understand new rules and mechanisms specific to a greater authority inaccessible to humans. As an attempt to decipher these rules seems impossible, `Hidden Agenda` proposes a series of works built as a memory container but also as a conflicting zone, a place forcing the deconstruction of the emotional processes, a space of the interrogatory discourse and, at the same time, a lay-out of the natural cycle of normality. The equivocal title of the project, the ambiguous syntactic construction suggests a discomfort zone by opposing the two terms of the phrase. Actually, it confirms what Richard Rorty calls the contrast between words. In his research on language, he states that it only acquires meaning because of this contrasting effect between words. In our case, `agenda` - identified through an external memory unit containing all the information, an accessible instrument, easily seen – followed by the word `hidden` provides that exclusion relationship emphasizing the opposition to the transparency of an agenda easily accessible to anyone. In a way, the title of our project contains the ingredients of an insidious construction with occasional negative connotations which, going beyond an easy interpretation, makes a subliminal transfer into the obscure area of ambiguity. Even the definition of the term which, in one of its versions, states: `The desire or intention to implement a certain idea without telling anyone even if it may affect people in a negative manner` suggests the idea of futility as far as the search is concerned. We will never know if we are contemporaries to a cosmic-scale performance implementing a masterplan of destinies but, if it exists, it certainly does not mould onto the individual plans, the miniature destinies imagined by each individual. We can safely state that the individuals’ subscription to the universal library of hidden agendas is not optional. After all, each individual ultimately `benefits` invariably from a hidden, secret and invisible agenda, different from the personal one they imagine which is always subjective and self-favoring. The commemorative rhetoric of the visual composition proposed by the works provides a place of convergence for the memory, the questioning, and the oblivion. The appeal to memory, the questioning of the existence of a `deus ex-machina` type of entity, of the intrusive agenda it comes up with and oblivion as a viable answer to continuity, they all try to rally together in this project, not as a rigid, inflexible solution, but rather as a place for reflection and, more importantly, as a dual space of questioning, on the one hand of an inescapable `randomness`, and on the other of a `given` as an unavoidable performance.
TIMIȘOARA
GALERIE IMAGINI / IMAGE GALLERY
Hidden Agenda
